Un număr imens de bacterii care locuiesc în depozite sedimentare marine au capacitatea de a izola molecule care pot stimula creșterea norilor, precum și răcorirea climei.
Cine a fost pe mare cel puțin o dată nu va uita niciodată mirosul său uimitor și unic. Apariția sa a fost posibilă datorită prezenței în apă a unui element atât de semnificativ precum sulfhidrida de dimetil (VMS), care este rezultatul metabolismului locuitorilor acvatici. Formarea moleculelor acestui element este direct legată de descompunerea dimetil sulfonopropionatului, ceea ce duce la reacția vieții marine la nivelul presiunii osmotice. Drept urmare, apare un miros slab de apă de mare, care ajută la atragerea reprezentanților lumii animale în plancton.
O abilitate uimitoare a sulfhidridei dimetilice este capacitatea sa de a se oxida în timpul contactului cu aerul. Ca urmare, se formează molecule care, atunci când interacționează cu undele și vântul, trec într-un aerosol. Particulele microscopice ale moleculelor sunt centrul de condensare, care contribuie la procesul de formare a norului și la scăderea temperaturii atmosferice.
Oamenii de știință sunt siguri că oamenii nu apreciază pe deplin influența acestor molecule asupra formării climatului planetei.Au scris despre acest lucru în detaliu într-un articol al unei celebre publicații franceze. Acest proces descrie formarea sulfhidridei dimetilice numai de la producători, cum ar fi algele planctonice. Sunt capabili să producă până la 6, 6 miliarde de tone de astfel de molecule unice pe tot parcursul anului.
Există, de asemenea, informații conform cărora bacteriile care trăiesc în roca sedimentară pot fi producătorul unor astfel de molecule. Conform rezultatelor studiilor efectuate de oamenii de știință, s-a constatat că în rocile sedimentare astfel de molecule sunt de mii de ori mai mari decât în apa mării sau oceanului.
Biologii cred că fiecare gram de rocă sedimentară poate conține până la un miliard de bacterii cu capacitatea de a sintetiza sulfhidrida dimetilică. Acest lucru poate însemna că posibilitatea de sinteză a moleculelor este subestimată de o mie de ori și cu aceasta posibilitatea influenței acestora asupra formării climatului Pământului.
